Nu vrem Gratiere, Nu vrem Amnistie, nu vrem criminali, violatori, pedofili etc. liberi. Nu-i vrem scapati pe marii corupți. La pușcarie cu Dragnea, Oprea, Ghiță, Sova, Udrea etc. etc. etc. Astea sunt cele mai intalnite știri, discutii din ultimul timp. Nu vi se pare ca se acorda prea multa atentie acestor nume, acestor asa ziși corupti ( pentru ca deocamdata multi dintre ei beneficiaza de prezumția de nevinovatie) si acordam prea putina atentie celor condamnati deja, celor pentru care va trebui sa platim nu peste foarte mult timp o suma enorma din banii nostri, celor care in urma unei condamnari pentru o anumita infractiune au fost trimisi sa-si ispaseasca o pedeapsa privativa de libertate in conditii precare, in conditii mizere, nedemne de a fi traite de o persoana fie ea chiar condamnata. Ne dorim sa fim un Stat Democrat, un stat din Uniunea Europeană, nu vrem Corupție, dar in schimb suntem legati la ochi fata de ororile, mârșăviile, torturile, crimele care se petrec dincolo de zidurile pușcariilor. Multi dintre noi ne facem ca nu vedem sau nu ne intereseaza ce se intampla acolo. Consider ca avem acest drept unii dintre noi cetatenii sa nu ne intereseze de soarta celor de acolo mai ales daca nu avem prieteni, rude, cunostinte printre ei. De partea cealalta suntem cetatenii din categoria care fac parte si eu, care avem prieteni, rude, cunostinte acolo si suntem zic eu, îndreptatiti sa-i sustinem, sa luptam pentru drepturile lor. Dar Autoritățile Statului nu au acest drept de a alege daca vor sa vada sau nu aceste nereguli. Autoritatile sunt obligate prin lege sa ia masurile corespunzatoare pentru aceste nereguli, orori, torturi, crime sa inceteze. Aleșii nostri stimabili, multi dintre ei cu dosare, prin intermediul Mass-mediei, țipă si trâmbițează, se folosesc de supraaglomerarea din puscarii, pentru a da legi de care sa beneficieze in primul rând ei sau apropiatii lor. Din ambele tabere de politicieni se aud voci pro si contra, discutii, dezbateri publice etc. , in timp ce zilnic acolo dupa gratii mor oameni in adevaratul sens al cuvântului. Unele televiziuni la rândul lor distorsionează adevarul, transmit mesaje in functie de aparenta politica a patronului postului respectiv, duc campanii pro si contra in functie de interesele fiecarei parti, aduc fel si fel de analisti, de jurnalisti, de profesori in drept penal etc., cu toate acestea nimeni nu spune sau nu vede cu adevarat ce se intampla acolo in gradina Administratiei Nationale a Penitenciarelor. Coruptia din interiorul ANP nimeni nu o vede, nimeni nu ia nici o masură. De ce? Pentru ca ” mananca” prea multi de acolo, au prea multi de castigat dupa urma acestei supraaglomerari de condamnati. Magazinele din interiorul Penitenciarelor au preturi exorbitante, nimeni nu le controleaza decat foarte rar in urma unor reclamatii si bineinteles ca sunt anuntati inainte de control. A verificat cineva cum obtii un astfel de spatiu acolo? Ce mita se da pentru pa participa la licitatie, ce mita se da sa castigi licitatia si dupa ce castigi, cat pe luna se da in continuare? Asa s-ar explica si preturile mari. S-a intrebat cineva sau a verificat cineva dosarele celor amanati, adica celor care si-au executat 3 sferturi din pedeapsa si conform legii ar trebui eliberati conditionat? De ce se dau amanari si de la Penitenciare si de la Judecatorie si chiar si de la Tribunal? E simplu de raspuns. Sunt mana in mana, impreuna finanteaza aceasta Afacere care este „Puscaria” sau ANP cum vreti sa-i spuneti.
Statul aloca lunar in jur de 2500 lei pentru fiecare detinut. Daca un penitenciar cu o capacitate de 400 locuri are un numar de 600 de detinuti, atunci acel penitenciar primeste bani in plus pentru 200 de detinuti dar consuma acelasi curent si aceeasi caldura intr – camera de detentie pentru 10 detinuti cat consuma si pentru 4. Deci ce interes are Penitenciarul sa aibe 4 detinuti intr-o camera de 16 m patrati cand ei caseaza 10 chiar 12 persoane. A calculat cineva vreodata din cei 2500 lei cat ii revine direct detinutului pe mancare si produse de igiena? A verificat cineva inopinent ce se intampla intr-un penitenciar intr-o zi normala? NU! Si nici nu are cum, pentru ca ANP stat in stat. Nimeni nu poate intra intr-un penitenciar cand vrea si cum vrea fara anumite autorizatii sau fara sa fie anuntati. Nici Ministrul Justitiei, nici Avocatul Poporului, nici Organizatiile Drepturilor Omului nu pot face asa ceva. De ce? Pentru ca nu se vrea. Pana si detinutii stiu cu cateva saptamani inainte de o astfel de vizita sau in cazuri de urgenta cu o zi doua. Imediat se mobilizeaza toti angajatii in functie de control, se vopsesc camere, se taie din paturile suprapuse pe 3 nivele, se muta detinuti din camere, sunt avertizati sa aiba grija ce vorbesc cand vine controlul si sunt intrebati. Astfel de controale nu sunt decat de ochii lumii sa nu zica ca nu au fost sa verifice. Ce sa verifice? Se stie ca acolo sunt bagati claie peste gramada violatori, criminali si pedofili cazati in aceasi celula cu cei condamnati cu conducere fara permis, fals in acte sau persoane care i-au tratament neuroleptic, bolnavi psihic etc. Ce sansa are un astfel de condamnat sa se reabiliteze acolo sau sa-si ceara drepturile. Nu are nici o sansa, din contra, daca incearca sa-si revendice vreun drept este posibil sa execute pedeapsa 100% fara sa mai beneficieze de eliberare conditionata.
Se face atata tam tam pe vezi Doamne dorinta de descongestionare a penitenciarelor. TOTUL FALS! Pe nimeni din clasa politica nu-i intereseaza de soarta celor de acolo sau macar de acea amenda de la CEDO. Acea amenda o vom simti noi, adica poporul, cei care ne ducem zilnic la munca cu metroul, tranvaiul etc. cei care avem rate, ipoteci de platit. Noi cei care platim impozite, taxe, asigurari si alte taxe. Alesii nostri pe care noi i-am votat si care au salarii mult peste masura meritului lor, cei care ia-ti vazut ca dorm in sala de sedinta a Parlamentului, aceia vor sa dea legi prin care sa scape ei de dosare nici decum cei care intradevar trebuie sa beneficieze de o astfel de clementa. Televiziunile distorsioneaza mesajul astfel incat marea majoritate a populatiei nu intelege necesitatea unui astfel de proiect de lege, necesitatea unei gratiei unor pedepse, nicidecum o amnistie sau eliberarea unei persoane condamnate pentru fapte de violenta sau coruptie.
Dar va intreb eu de ce un om condamnat pentru o infractiune simpla cum ar fi conducere fara permis sau furt simplu sau ca nu a platit pensia alimentara etc. trebuie sa sufere alaturi de criminali, violatori, traficanti etc. in conditii mizere, de tortura fizica dar mai ales psihica. De ce daca suntem un STAT de DREPT nu suntem in stare sa aplicam legea corespunzator? Daca un om greseste, plateste intra la inchisoare dar daca Statul greseste, cine plateste? Degeaba dam legi daca nu le aplicam, sau le aplicam doar pe cele care ne convin.
Ministerul Justitiei a dat un Ordin nr. 433/2010 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate care a fost chiar publicat in Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 103 din 15 februarie 2010. De ce nu se aplica? Suntem in anul 2017. Au trecut 7 ani de cand s-a emis acest ordin si in marea majoritate a penitenciarelor exista patul 3 adica pat supraetajat de 3 etaje, exista camere de 15 m patrati in care sunt cazati 12-15 detinuti, camere de 30 m patrati in care se afla 30-36 detinuti. In acele camere ei dorm, mananca si multi dintre ei muncesc ( cos la pantofi). Acolo de ce nu se aplica legea? A controlat cineva vreodata cum muncesc cum sunt platiti acesti detinuti?
Acel Ordin 433/2010 se refera strict la Directorii de Penitenciare trebuie obligati prin lege sa-l aplice sa duca la indeplinirea lui. Acei detinuti condamnati pentru diverse infractiuni traiesc zilnic cu aceasta povara in suflet, cu acesta nedreptate, pentru ca desi unii cunosc legea, nu-si pot face dreptate. Noi cei din libertate daca gasim un gandac intr-un produs alimentar mergem imediat la Oficiul pentru Protectia Consumatorului, dar ei sunt nevoiti sa bata cu o sticla goala in pereti atunci cand isi fac nevoile pentru a nu fi muscati de sobolani. Ei de acolo nu pot face nimic pentru drepturile lor. Au fost cativa care au dat in judecata statul la CEDO dar si-au dus mandatele in termen.
Si revin la intrebarea de la inceput. Cum vrem descongestionarea Penitenciarelor daca noi nu le dam drumul nici la cei care si-au executat fractia minima obligatorie? ANP nu le da drumul pentru ca pierde banii cu fiecare detinut eliberat. Si atunci tot sistemul functioneaza asa in directia asta incat de la incepu de cand esti incarcerat, din prima zi de puscarie se incearca si se pregateste amanarea ta la data de eliberare conditionata.
Pe parcursul pedepsei iti sunt incalcate mai multe drepturi, ti se refuza dreptul de a muncii sau de a participa la anumite cursuri tocmai pentru a te face sa-ti iesi din minti, sa ti se faca rapoarte de pedepsire sa nu indeplinesti conditiile de eliberare conditionata. Dar sunt cazuri de detinuti care indeplinesc conditiile de eliberare conditionata si tot primesc amanare. De ce? Cat de greu este sa aplicam legea?
Am scris acest articol deoarece sunt oripilat de ce stiu ca se intampla in spatele gratiilor dar sunt si foarte restrictionat din cauza ca dincolo de gratii se afla o persoana apropiata mie si de aceea nu pot spune mai multe, mai detaliat. chiar la obiect cu nume, adrese, fapte concrete, dar in scurt timp voi reveni cu un articol care va soca lumea si va obliga autoritatile sa se autosesizeze in legatura cu aceasta afacere numita ANP.























ce au mai puternic: credința în Dumnezeu. Implicarea socială nu vine cu discursuri despre democrația participativă. E o misiune divină.Slujba e pe terminate. Atmosfera e tensionată. Alaiul
nu încape în biserică, se revarsă afară, în curte, pe stradă. Unii au
afișe cu “NU exploatării” și panglici tricolore legate de brațe. Doi
tineri în costum popular țin un banner de pânză neagră, de la pompe
funebre, pe care scrie “Go home Chevron“. Cu cât sunt mai departe de
biserică, cu atât sunt mai tineri și mai agitați. Câțiva băieți în
hanorace sport discută în termeni urbani despre sexualitatea forțelor de
ordine, dar încet, să nu-i audă măicuțele, pe care le salută
respectuos. Alții desfășoară un banner imens cu un citat din Petre
Țuțea: ”Români, nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara!“.
însă tocmai la Bârlad manifestația le-a fost interzisă de primărie pentru că ar‘tulbura
lucrările edilitare’. Când erau în opoziție, politicienii locali au
susținut entuziaști protestul. Cum au ajuns la putere, s-a terminat.
Primăria, sindicatele și alte instituții care scoteau lumea în stradă au
dispărut din peisaj. Dar oamenii au rămas. Și biserica. Pe 27
februarie, la un an de la primul protest, au ieșit în stradă chiar mai
mulți – unii au
al Societăţii Civile din Bârlad, sunt mai mulți organizatori decât jurnaliști (noi și niște 
cu
informații despre gazele de șist. “Când merg la oameni mă-ntreabă «Ce
facem, părinte, cu problema asta?».” Protopopul a rămas ultimul mare
obstacol pentru Chevron, după ce guvernul și autoritățile locale au
cedat presiunilor. În societatea asta dezorganizată, biserica are cea
mai bună logistică. Lăiu știe fiecare mișcare pe care o face compania în
zonă: “Sunt protopop, am 27 de comune în subordine și 150 de sate. În
fiecare comună sunt cel puțin 2 preoți, dacă nu trei-patru. Noi avem un sistem informațional direct de la sursă foarte sigur: bunul creștin, care nu minte niciodată. Cetățeanul
simplu care spune preotului, săracu’, totul. Asta s-a-ntâmplat, asta
s-a-ntâmplat, asta s-a-ntâmplat.” În poza de mai sus, Vasile Lăiu și opt
preoți conduc marșul din martie 2012. Vasile Lăiu a auzit pentru prima
oară despre gazele de șist în octombrie 2011, la o întâlnire preoțească
de la centrul de afaceri din Bârlad. Tot acolo avea o conferință și
firma Prospecțiuni SA. În timp ce-și aștepta colegii a intrat în vorbă
cu un inginer. L-a întrebat ce face prin Bârlad. «Prospectăm niște
resurse minerale», i-a zis inginerul. Părintele s-a bucurat – știe că
resursele pot să aducă prosperitatea unei zone.
aviator
sau preot. A ales preoția datorită mamei. “Dumnezeu se descoperă în
sânul familiei. În facultate doar îl aprofundezi.” A fost repartizat în
’87 în Vaslui, convins că o să se întoarcă în Bacău. S-a implicat de
tânăr în comunitate. Povestește cum în 1988 era preot la Roșiești și au
venit inundațiile, care riscau să le înece animalele de la combinatul de
porci și găini. A ieșit în salopetă și a mobilizat oamenii. «Dacă a
ieșit părintele, noi cum să stăm?» Sute de oameni au ieșit atunci și au
îndiguit albia râului Bârlad pe sute de metri. Așa s-a remarcat ca
gospodar. Când să revină pe pământurile natale, episcopul Hușilor i-a
cerut să se ducă la Bârlad și să preia un șantier care stangna: biserica
Sfântul Ilie, construită în 1859 și abandonată în perioada comunistă.
Acum e alb-imaculată pe dinafară și aurie-strălucitoare pe dinăuntru, ca
un palat din Antioh. Aici s-a ținut slujba religioasă anti-fracking. O
bună parte din timpul protopopului e ocupat de campania împotriva
gazelor de șist. Vorbește cu localnicii, trimite petiții Președintelui,
are două procese la București, urmărește tot ce apare în presă… E greu,
dar spune că nu are de ales: “Noi răspundem mai mult în fața lui Dumnezeu decât dumneavoastră. Noi
nu vom fi întrebați doar de cele rele, ci și de ce am fi putut face mai
bine. Nu pot să-i spun lui Dumnezeu că nu mi-a dat voie politicul sau
un domn senator.” Vocea lui tună pe holurile goale ale sediului
Iubiți
credincioși și dragi români! Suntem în perioada cea mai potrivită
pentru meditație și rugăciune în care, fiecare dintre noi, este chemat
să dea dovada că este un bun creștin și bun român, nu numai cu vorba și
mai ales cu fapta. Postul mare ne îndeamnă spre a ierta și iubi, spre a
întinde mâna celui aflat în necaz, suferință și prigoană. Așa cum
fiecare dintre noi avem un ocrotitor, rânduit de bunul Dumnezeu, cel
căruia îi purtăm numele, tot așa fiecare neam, popor și țară își au
ocrotitorii lor.