La Bârlad protopopul Vasile Lăiu face chemarea la oaste! E pregătit pentru o bătălie lungă, “cât ‘n’ Roșii Montane”.

Un bărbat cu ochelari stă la un pupitru înalt și citește un discurs. Vocea e puternică, tonul unduiește calculat, fiecare vorbă lovește la țintă. Sute de oameni îl ascultă în picioare, îngrămădiți unii-n alții, aproape nemișcați. Cuvintele lui ricoșează din poleiul de pe pereți în stomacul oamenilor, unde provoacă niște furnicături care urcă pe șira spinării până la creier. E o chemare la oaste. Suntem într-o biserică. Bărbatul e Vasile Lăiu, protopopul Bârladului. În spatele lui, în altar, zece preoți stau în semicerc, în jurul lui Iisus pe cruce. În fața bisericii sunt echipaje de poliție, jandarmi și pompieri.

„Ne-am rugat astăzi la Dumnezeu să apere România și să ajute poporul român în lupta de supraviețuire și rezistență împotriva cotropitorilor contemporani. În acest sens, constatăm cu mâhnire și indignare că actualmente se încearcă înrobirea țării și decimarea populației prin procedee mai subtile. Așa s-ar putea asemăna: o armată invadatoare cu unele corporații străine; căpetenia vrăjmașă cu unii manageri de companii; divanul boieresc cu guvernul; trădătorii de neam și de țară cu lobbyiștii. Dacă altă dată țara era cea care plătea tributul către cotropitori, astăzi, cotropitorii interesați de bogățiile țării plătesc comisioane celor care pot să le netezească calea către jefuirea acestora.” Aici se petrece cea mai mare mobilizare socială din România.

În ultimul an, în Bârlad au fost patru proteste masive, cu mii de oameni, împotriva exploatării gazelor de șist. Multora nu le-a venit să creadă – de unde atâta putere într-una dintre cele mai sărace zone ale României? Asta e povestea gazelor de șist, așa cum o văd majoritatea cetățenilor protestatari din Bârlad. Când se simt amenințați, ei apelează lace au mai puternic: credința în Dumnezeu. Implicarea socială nu vine cu discursuri despre democrația participativă. E o misiune divină.Slujba e pe terminate. Atmosfera e tensionată. Alaiul nu încape în biserică, se revarsă afară, în curte, pe stradă. Unii au afișe cu “NU exploatării” și panglici tricolore legate de brațe. Doi tineri în costum popular țin un banner de pânză neagră, de la pompe funebre, pe care scrie “Go home Chevron“. Cu cât sunt mai departe de biserică, cu atât sunt mai tineri și mai agitați. Câțiva băieți în hanorace sport discută în termeni urbani despre sexualitatea forțelor de ordine, dar încet, să nu-i audă măicuțele, pe care le salută respectuos. Alții desfășoară un banner imens cu un citat din Petre Țuțea: ”Români, nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara!“.

Echipaje de jandarmi sunt pregătite să intervină. E 4 aprilie, o “zi de protest național” declanșată de bârlădeni. Se țin proteste cu gaze de șist în orașe din toată țara,însă tocmai la Bârlad manifestația le-a fost interzisă de primărie pentru că ar‘tulbura lucrările edilitare’. Când erau în opoziție, politicienii locali au susținut entuziaști protestul. Cum au ajuns la putere, s-a terminat. Primăria, sindicatele și alte instituții care scoteau lumea în stradă au dispărut din peisaj. Dar oamenii au rămas. Și biserica. Pe 27 februarie, la un an de la primul protest, au ieșit în stradă chiar mai mulți – unii au numărat 8000. Acum, în lipsa “aprobării” (procedură fără acoperire legală), protopopul ține o slujbă specială, după care roagă pe toată lumea să meargă acasă.

Confuzie. Ce se-ntâmplă acum? S-a lăsat frigul. Plouă. Trei copilași murdari pe față se hârjonesc la poartă și strigă: “Mergem la primărie! Mergem la primărie!“  O oră mai târziu, protopopul Vasile Lăiu e într-un birou notarial, la un fel de conferință de presă. Cu tot cu notărița Lulu Fânaru și ceilalți membri ai Grupul de Iniţiativă al Societăţii Civile din Bârlad, sunt mai mulți organizatori decât jurnaliști (noi și niște francezi). Presa din București nu prea trece pe-aici, doar preia imagini și le comentează conspirativ /apocaliptic. În timp ce răspunde la o întrebare, protopopul se oprește și ciulește urechile. Se aude un murmur… apoi niște strigăte… se ridică, merge la geam, dă la o parte jaluzelele verticale și face ochii mari. O sută-două de oameni i-au ignorat sfatul și s-au dus să protesteze în fața primăriei, iar acum se îndreaptă spre casa primarului. Părintele se întoarce zâmbind neliniștit: ”Noi nu putem să oprim oamenii să-și manifeste nici măcar problemele personale, ori… asta e o problemă de interes național.”

Protestatarii sunt cea mai stranie adunătură pe care am văzut-o. Tineri cu măști de gaze, ca anarhiștii greci. Părinții lor, foști viitori proletari care s-au învoit mai devreme de la serviciu ca să iasă la protest. Babe pe care le vezi în primele rânduri din biserică. Treigenerații într-o armonie perfectă. O băbuță cu o pungă de farmacie mototolită în mână se duce la tineri într-un moment mai liniștit și le spune, ridicând un pumn strâns: “Da’ mai strigați, băieți, strigați!“. Când se domolește treaba la primărie, unul dintre băieții cu măști de gaze merge la părinții lui, mai spre marginea protestului. Tatăl își pune în cap steagul ca să se ferească de ploaie. Băiatul își dă jos masca, dar n-are unde s-o țină. «Dă-o la mine, mamă», îi face femeia semn și îndeasă cu greu masca de gaze în gentuța roșie. Banksy dinBârlad. La un moment dat, jandarmii intră în protestatari pe o trecere de pietoni și încearcă să despartă tinerii de bătrâni. Bătrânii sar pe ei și-i afurisesc până când lasă tinerii în pace.

“Avem ceva cu cei care cred că sunt stăpânii acestei lumi, iar noi vrem să le demonstrăm că sunt egalii noștri“ Asta îmi spune protopopul, puțin încruntat, după ce trece iureșul pestriț spre casa primarului. Vasile Lăiu are 50 de ani. În altar e impunător ca Papa de la Roma, dar în rest arată ca un tinerel ștrengar. Are o geacă de piele peste sutană și-n cap o pălărie d-aia de popă. În geantă poartă, lângă cruce și epitrahil, un dosarcu informații despre gazele de șist. “Când merg la oameni mă-ntreabă «Ce facem, părinte, cu problema asta?».” Protopopul a rămas ultimul mare obstacol pentru Chevron, după ce guvernul și autoritățile locale au cedat presiunilor. În societatea asta dezorganizată, biserica are cea mai bună logistică. Lăiu știe fiecare mișcare pe care o face compania în zonă: “Sunt protopop, am 27 de comune în subordine și 150 de sate. În fiecare comună sunt cel puțin 2 preoți, dacă nu trei-patru. Noi avem un sistem informațional direct de la sursă foarte sigur: bunul creștin, care nu minte niciodată. Cetățeanul simplu care spune preotului, săracu’, totul. Asta s-a-ntâmplat, asta s-a-ntâmplat, asta s-a-ntâmplat.” În poza de mai sus, Vasile Lăiu și opt preoți conduc marșul din martie 2012. Vasile Lăiu a auzit pentru prima oară despre gazele de șist în octombrie 2011, la o întâlnire preoțească de la centrul de afaceri din Bârlad. Tot acolo avea o conferință și firma Prospecțiuni SA. În timp ce-și aștepta colegii a intrat în vorbă cu un inginer. L-a întrebat ce face prin Bârlad. «Prospectăm niște resurse minerale», i-a zis inginerul. Părintele s-a bucurat – știe că resursele pot să aducă prosperitatea unei zone.

Dar inginerul i-a tăiat entuziasmul: “Părinte, n-aș dori să fiu pe aici în cazul în care va începe ce trebuie să se exploateze.” Apoi a fost contactat de GISCB – Grupul de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlădene, care i-au spus că un mare pericol s-a abătut asupra comunității. S-a întrebat dacă e bine să se implice în așa ceva, s-a consultat și cu duhovnicul lui. “Ce mă bag eu într-o problemă economică? Dar când am văzut că e o amenințare la sănătatea păstoriților mei am zis că nu mai am cum să stau deoparte.” A găsit un răspuns și în istoria bisericii: În anul 387, cetățenii din Antioh s-au răsculat din cauza taxelor prea mari impuse de Împăratul Romei și au distrus statuile familiei imperiale. Pedeapsa pentru asta era distrugerea cetății. Dar Sfântul Ioan Gură de Aur a convins 20 de pustnici să coboare din munți și să se pună alături de el în fața armatei imperiale. A salvat orașul. Protopopul vede Bârladul ca pe un Antioh contemporan. “Aceasta e misiunea mea, de a apăra viața.”

Vasile Lăiu s-a născut în satul Strugari, lângă Moinești. Tatăl lui a lucrat toată viața în mediul forestier. Pe teritoriul părinților era o sondă de petrol. “Când eram copil, mă duceam cu vitele la păscut și ne jucam la sonde ca la noi acasă, n-aveam nici o problemă. Știam că se produc anumite neajunsuri pe care noi, ca familie, le-am acceptat, dat fiind faptul că este o sursă energetică vitală a economiei.” Când era mic, voia să se facă marinar,aviator sau preot. A ales preoția datorită mamei. “Dumnezeu se descoperă în sânul familiei. În facultate doar îl aprofundezi.” A fost repartizat în ’87 în Vaslui, convins că o să se întoarcă în Bacău. S-a implicat de tânăr în comunitate. Povestește cum în 1988 era preot la Roșiești și au venit inundațiile, care riscau să le înece animalele de la combinatul de porci și găini. A ieșit în salopetă și a mobilizat oamenii. «Dacă a ieșit părintele, noi cum să stăm?» Sute de oameni au ieșit atunci și au îndiguit albia râului Bârlad pe sute de metri. Așa s-a remarcat ca gospodar. Când să revină pe pământurile natale, episcopul Hușilor i-a cerut să se ducă la Bârlad și să preia un șantier care stangna: biserica Sfântul Ilie, construită în 1859 și abandonată în perioada comunistă. Acum e alb-imaculată pe dinafară și aurie-strălucitoare pe dinăuntru, ca un palat din Antioh. Aici s-a ținut slujba religioasă anti-fracking. O bună parte din timpul protopopului e ocupat de campania împotriva gazelor de șist. Vorbește cu localnicii, trimite petiții Președintelui, are două procese la București, urmărește tot ce apare în presă… E greu, dar spune că nu are de ales: “Noi răspundem mai mult în fața lui Dumnezeu decât dumneavoastră. Noi nu vom fi întrebați doar de cele rele, ci și de ce am fi putut face mai bine. Nu pot să-i spun lui Dumnezeu că nu mi-a dat voie politicul sau un domn senator.” Vocea lui tună pe holurile goale ale sediului

protopopiei. E o casă boierească din 1815, cam în paragină, pe care se pregătește să o restaureze. La fel își construiește și comunitatea: metodic, cu răbdare și strategie. E pregătit pentru o bătălie lungă, “cât ‘n’ Roșii Montane”. “Religia impune o anumită disciplină. Ce a menținut acest popor pe aceste meleaguri? Prima dată religia, credința-n Dumnezeu. Apoi dragostea de neam și țară. De aici izvorăște și acest imbold pe care-l avem. Dacă suntem agresați, nu ne lasă conștiința și strămoșii noștri să fim impasibili și mai ales lași.Nu cerem salarii, pensii. Cerem ca natura și viața noastră să fie respectată.”La plecare nu-i pup mâna, dăm noroc. Are palmele moi. Și un logan cu numărul VS-nuștiuce-BOR. Eu mă urc în alt logan, nesfințit. Dau drumul la muzică. Încă-mi vâjâie capul cu ceva sfânta-parascheva. Notez în carnețel o vorbă de duh, să n-o uit: Multă lume face mișto de religie, dar, în societatea românească lipsită de vlagă, Evanghelia are putere.

PS: De la Băsescu și Ponta până la prieteni de pe Facebook am văzut insinuări că protestele din Bârlad sunt plătite de Gazprom, că Chevron a avut negocieri eșuate cu Biserica și diverse variațiuni. Eu nu am găsit nici o informație concretă în direcția asta. Dacă aveți așa ceva, vă rog să-mi trimiteți și mie. Aș fi încântat să le includ în investigația la care lucrez de vreo șase luni, pe care o voi publica în curând.

Foto: Eu și George Popescu. Sprijin operativ: Ștefan Mako. Pentru tabloul complet al fenomenului social de la Bârlad, citiți și celelalte reportaje de acolo: Ep. 1: Marea Adunare de la Bârlad, Ep. 2: Elevul Paul dintr-a unșpea, scânteia de la Bârlad, Ep. 3: Mamaie, ăștia de la Chevron vor să mi te-omoare!

Am pozat în altar discursul protopopului Lăiu și l-am transcris. Mi se pare un document foarte interesant, îl redau integral: Iubiți credincioși și dragi români! Suntem în perioada cea mai potrivită pentru meditație și rugăciune în care, fiecare dintre noi, este chemat să dea dovada că este un bun creștin și bun român, nu numai cu vorba și mai ales cu fapta. Postul mare ne îndeamnă spre a ierta și iubi, spre a întinde mâna celui aflat în necaz, suferință și prigoană. Așa cum fiecare dintre noi avem un ocrotitor, rânduit de bunul Dumnezeu, cel căruia îi purtăm numele, tot așa fiecare neam, popor și țară își au ocrotitorii lor.

Având în vedere faptul că pământul binecuvântat al Moldovei are ocrotitoare principală pe cuvioasa Parascheva, care a salvat de atâtea ori acest pământ, atunci când a fost amenințat de invaziile celor ce-i doreau înrobirea, astăzi când trăim amenințări similare, aceeași cuvioasă ne-a adunat spre a-i înălța rugăciunile noastre de izbăvire. Urmând pilda de credință și patriotism a înaintașilor, în rândul cărora un loc de seamă îl ocupă sfântul voievod Ștefan cel Mare, ne-am rugat cuvioasei Parascheva să mijlocească, alături de noi, înaintea bunului Dumnezeu, rugăciunile noastre prin care să ne întărească și să ne călăuzească spre izbândă în demersul nostru legitim de a ne opune tuturor celor care, indiferent că sunt mai puțin români sau de alte nații, au gânduri vrăjmașe și planuri meschine față de România și poporul român.

Ziua de 4 aprilie 2013 este declarată „Zi de prostest național” împotriva extragerii gazelor de șist și de solidaritate cu acțiunile bârlădenilor care au ca scop demascarea celor ce pun în primejdie populația și jefuirea țării de resursele minerale de către companiile petroliere, avide doar de profit, la care un sprijin substanțial l-au dat și guvernanții noștri. Astăzi, 4 aprilie 2013, la nivel național, se organizează manifestări de protest, dată pe care noi bârlădenii am propus-o și tocmai nouă nu ni s-a aprobat să organizăm un miting legal de protest. Neputându-se desfășura mitingul, ne-a rămas doar calea rugăciunii pentru a marca acest eveniment. Ne bucură totuși că, în peste 20 de localități din țară, care s-au solidarizat cu noi, cetățenii, alături de rugăciune, pot să și protesteze prin mitinguri și marșuri. Autoritățile locale din Bihor, împreună cu cetățenii pe care-i reprezintă, au făcut front comun și l-au determinat pe prim ministru Victor Ponta să declare că dacă bihorenii se opun proiectului gazelor de șist, nimeni și nimic nu îi poate obliga, pe ei și pe președintele Consiliului Județean Bihor, să permită explorarea sau exploatarea gazelor de șist, recunoscându-se în acest fel că aceste activități sunt periculoase în Bihor, deci sunt periculoase și oriunde în România. Ne-am fi dorit ca și atitudinile autorităților locale vasluiene să fi coincis cu cele ale bihorenilor pentru a fi și noi protejați în aceeași măsură. Pentru că nu dorim să fim discriminați de autorități, în raport cu bihorenii sau oricare alți români, și nu dorim să devenim, noi și copiii noștri, cobaii companiilor petroliere, ne-am rugat astăzi la Dumnezeu să apere România și să ajute poporul român în lupta de supraviețuire și rezistență împotriva cotropitorilor contemporani.

În acest sens, constatăm cu mâhnire și indignare că actualmente se încearcă înrobirea țării și decimarea populației prin procedee mai subtile. Așa s-ar putea asemăna: o armată invadatoare cu unele corporații străine; căpetenia vrăjmașă cu unii manageri de companii; divanul boieresc cu guvernul; trădătorii de neam și de țară cu lobbyștii. Dacă altă dată țara era cea care plătea tributul către cotropitori, astăzi, cotropitorii interesați de bogățiile țării plătesc comisioane celor care pot să le netezească calea către jefuirea acestora.

Ne-am rugat și ne vom ruga la Dumnezeu să dea înțelepciune guvernanților noștri, să urmeze exemplul statelor responsabile din Europa și SUA, care au introdus moratorii sau au dat legi de interzicere a exploatărilor și explorărilor gazelor de șist până când studiile de impact obiective, transparente și de bună credință vor garanta sănătatea, viața și integritatea mediului. În calitate de creștini refuzăm minciuna și manipularea venite din partea celor care susțin companiile doritoare de profit, dar nu acceptă transparența și adevărul, știut fiind faptul că după spusele sfântului evanghelist Ioan, „adevărul ne va face liberi”. Rugăciunea neîncetată ne ține trează conștiința de român care nu poate accepta demobilizarea noastră dorită de cei care ne sunt potrivnici. Suntem încredințați că rugăciunile noastre către bunul Dumnezeu vor fi cele care ne vor întări în acțiunile noastre și vor da înțelepciune celor care iau decizii, să țină cont și de voința poporului. Slujba specială de astăzi constituie modul prin care noi, bârlădenii, am putut să marcăm solidaritatea națională în lupta împotriva gazelor de șist. Încheiem activitatea, ca toate activitățile anterioare desfășurate în spațiul bisericesc, cu intonarea imnului nostru creștin: „Cu noi este Dumnezeu, Înțelegeți neamuri și vă plecați, Căci cu noi este Dumnezeu!”

• 
  

• sursa 

  						buzlecatalin.wordpress